Pentru că după ani de călătorii ajungi să înțelegi că nu întotdeauna destinația face experiența. Uneori sunt oamenii cu care împarți drumul.
N-oi fi eu primul care scrie despre experiențele extraordinare din Italia și, cu siguranță, nu voi fi nici ultimul. Dar sunt călătorii care merită puse în cuvinte nu pentru că ai descoperit ceva ce nimeni nu a mai văzut, ci pentru felul în care le-ai trăit.
Iar Italia are darul acesta: te face să vrei să povestești.
O cultură de milenii, orașe în care istoria apare la fiecare colț, peisaje spectaculoase, gastronomie, mare, munte și acel stil de viață pe care îl recunoști imediat. De data aceasta însă, concediul nostru în Italia nu a fost rezultatul unor luni de planificare.
A fost, aproape la propriu, „last minute”. Două familii, șapte oameni și o schimbare de plan.
Planul inițial era simplu: două familii, patru adulți și trei copii, două mașini și un traseu stabilit aproape în ultima clipă, prin Ungaria și Slovenia, spre litoralul italian.
Cu doar două zile înainte de plecare am primit însă o veste care avea să ne schimbe logistica vacanței. Unul dintre finii noștri tocmai își cumpărase un Ford Tourneo nou, cu opt locuri.
Dintr-odată, cele două mașini au devenit una. Șapte oameni, toate bagajele și suficient spațiu pentru un drum lung. Așa că ne-am îmbarcat cu toții în ceea ce aveam să numim, în zilele următoare, „limuzina noastră de vacanță” și am pornit spre Italia.
Destinația finală: Pinarella di Cervia, pe coasta Adriaticii, în apropiere de Rimini.
Prima oprire: Slovenia
Am traversat Ungaria și Slovenia pe autostrăzi foarte bune și ușor de parcurs, iar după mai bine de opt ore de condus am făcut prima oprire într-o zonă montană din Slovenia.
Și aici a apărut prima surpriză a vacanței.
Peisajul – pur și simplu breathtaking. Verde, munte, liniște și aerul acela care te face să simți imediat că ai ieșit din ritmul obișnuit.
Am fost la fel de plăcut surprinși de ospitalitate. Servicii bune, oameni primitori și, din punct de vedere gastronomic, mâncare foarte gustoasă, porții generoase și prețuri decente.
Slovenia fusese pentru noi mai degrabă o țară de tranzit. După această oprire, ne-am dat seama că merită, cu siguranță, o călătorie dedicată.
Spre Adriatica
A doua zi, dis-de-dimineață, ne-am urcat din nou în „limuzina” noastră și am setat GPS-ul:
Pinarella di Cervia – Hotel Thomas.
Am intrat în Italia prin zona Trieste, am continuat pe lângă Veneția și Bologna, iar în jurul amiezii am ajuns pe litoralul Mării Adriatice.
Primele impresii?
Zeci și zeci de kilometri de plajă, stațiuni amenajate pentru familii, piste de biciclete, pini și o infrastructură turistică foarte bine pusă la punct.
De la Milano Marittima spre Cervia, Rimini și mai departe, litoralul pare să continue la nesfârșit.
Un mic „ParaVis”.
Pinarella di Cervia – marea, plaja și umbra pinilor
Ne-am cazat rapid, simplu și fără formalități inutile la Hotel Thomas și am început imediat să explorăm împrejurimile.
Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult la Pinarella a fost combinația dintre mare și pădurea de pini.
Pinii seculari oferă kilometri de umbră naturală, iar când soarele amiezii devine prea puternic, poți trece în câteva minute de pe plajă într-un adevărat coridor verde. Pentru familiile cu copii, diferența este enormă.
Și mai există un detaliu aparent banal, dar foarte bine gândit. La cazare, fiecare persoană primește locul alocat pe plajă, iar șezlongurile rămân aceleași pe durata sejurului.
Fără trezit la prima oră. Fără prosoape lăsate „strategic”. Fără cursa pentru ocuparea șezlongurilor cu care eram obișnuiți din alte resorturi.
Știi că locul tău este acolo și îți vezi liniștit de vacanță.
All Inclusive în Italia? O surpriză gastronomică.
Recunosc că nu aveam așteptări foarte mari de la conceptul All Inclusive în Italia.
M-am înșelat.
Experiența gastronomică a fost una dintre surprizele sejurului.
Micul dejun era echilibrat, în stil italian și mediteranean. La prânz și cină începea însă adevărata demonstrație.
Paste, carne de vită, pește și fructe de mare foarte bine gătite. Fructele de mare nu lipseau practic nici de la prânz, nici de la cină.
În fiecare zi, la prânz, primeam o foaie și un creion pentru a ne alege meniul zilei următoare: patru variante pentru primul fel și patru pentru felul principal, din care fiecare își putea alege combinația preferată.
La masă erau incluse apă și vin – alb, roșu sau frizzante –, iar deserturile și zona de bufet completau meniul.
Salate, dovlecei, anghinare la cuptor și diferite preparate cu fructe de mare puteau fi luate după preferințe.
Totul în stil mediteranean. Simplu, proaspăt și foarte gustos.
Și poate cel mai bun indicator al calității nu vine dintr-o recenzie online: în cele șapte zile petrecute acolo, foarte rar am văzut mâncare rămasă în farfurii.
Pentru gastronomie, gust și servire? 5 din 5.
Și apoi au apărut românii
O altă surpriză frumoasă a fost personalul.
Am descoperit o echipă extraordinar de amabilă, în mare parte formată din români: Michaela, Cristi, șef bucătar, cu toții oameni din Turda, Râmnicu Vâlcea, Cluj și, bineînțeles, Ionuț din Chișinău, cel care ne-a recomandat și cel mai bun „bostăniel”.
Oameni muncitori, zâmbitori și atenți, care contribuie enorm la experiența turiștilor.
Toată cinstea!
Și echipa responsabilă de curățenie era formată din români, iar camerele și spațiile comune au fost impecabile pe toată durata sejurului.
Când vremea îți schimbă programul
Primele două zile ne-au întâmpinat cu furtuni și vânt.
Dar într-o vacanță reușită, vremea nu trebuie să-ți strice planurile. Trebuie doar să le schimbe.
Așa că am profitat de zilele mai puțin potrivite pentru plajă și am început să explorăm: Italia in Miniatura, Rimini, Acquario di Cattolica și, bineînțeles, San Marino.
Dar despre această incursiune merită să scriu separat.
Pentru că fiecare dintre aceste locuri are propria poveste.
Italia pe două roți
Hotel Thomas are piscină exterioară, aer condiționat, spații pentru copii și jocuri pentru adulți, dar pentru noi una dintre cele mai inspirate facilități au fost cele aproximativ 25 de biciclete puse gratuit la dispoziția oaspeților.
Și le-am folosit. Mult.
În fiecare zi am explorat împrejurimile pe bicicletă – adulți și copii deopotrivă.
Aici bicicleta nu pare un accesoriu de vacanță. Face parte din viața locului.
Există kilometri întregi de piste și alei, iar șoferii sunt obișnuiți cu bicicliștii. În stațiuni, mașinile circulă prudent și încet, ceea ce face deplasarea mult mai relaxată inclusiv pentru familiile cu copii.
Am descoperit astfel zeci de kilometri de culoare printre pini, la umbră, cu briza Adriaticii venind dinspre mare.
Și poate aceasta este imaginea care îmi va rămâne cel mai mult din Pinarella: biciclete, pini, umbră, briză și marea undeva foarte aproape.
Fără muzică dată la maximum. Fără agitația artificială pe care o întâlnești în multe stațiuni.
Doar adierea Mării Adriatice, foșnetul pinilor și zgomotul valurilor. Italia nu trebuie întotdeauna planificată
Uneori cele mai frumoase călătorii sunt cele pentru care nu ai avut luni întregi să construiești itinerarii.
Noi am plecat aproape „last minute”.
Două familii. Șapte oameni. O singură mașină. O noapte în Slovenia și apoi Adriatica.
Și am descoperit o zonă a Italiei potrivită extraordinar de bine pentru familii: mare, gastronomie, infrastructură, biciclete, locuri de vizitat și suficientă liniște cât să simți că ești, într-adevăr, în vacanță.
Au fost doar câteva zile, dar suficiente cât să-mi confirme încă o dată ceva ce spun deseori despre călătorii: Nu întotdeauna destinația face experiența. Oamenii cu care călătorești, locurile descoperite întâmplător și micile surprize de pe drum sunt cele care transformă o vacanță într-o poveste.
Și, bineînțeles… gelato!
Nu poți povesti despre o vacanță în Italia fără să ajungi, inevitabil, la gelato. Și nu vorbesc despre o simplă înghețată, ci despre acel mic ritual italian de seară: o plimbare fără grabă, străduțe pline de viață și inevitabila întrebare: „Ce gust alegem de data asta?”
La Rimini am descoperit La Romana, o gelaterie cu tradiție încă din 1947, unde alegerea aromelor a devenit o provocare în sine. Cremozitatea, ingredientele și combinațiile de gusturi ne-au demonstrat încă o dată că italienii tratează gelato cu aceeași seriozitate cu care tratează pastele sau cafeaua. Nu este doar un desert, ci parte din cultura locului.
Experiența s-a repetat și în Cervia, unde serile noastre pe bicicletă aveau deseori aceeași „destinație”: o gelaterie. Bicicletele parcate afară, copiii hotărându-se greu între arome, adulții nu cu mult mai decisivi și câteva minute în care nimeni nu se grăbea nicăieri.
Poate tocmai aici stă farmecul unei vacanțe italiene: să transformi lucrurile simple în experiențe. O bicicletă, o seară caldă pe malul Adriaticii și un gelato adevărat, savurat fără grabă.
Uneori, la dolce vita chiar încape într-un cornet.
Iar povestea noastră italiană nu se termină aici…